Obiceiurile De Nunta

Nunta este un eveniment minunat, este cea mai frumoasa zi din viata ta. Traind in lumea supertehnologizata de azi si plina de obiceiuri imprumutate, ne este din ce in ce mai greu sa integram in desfasurarea ei cele mai frumoase traditii si obiceiuri indragite. Cu un mic efort totusi, cateva din obiceiurile din ziua nuntii ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la alta.

Acest ritual simbolizeaza transformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe sa il barbiereasca simbolic pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu un cutit sau toporisca). In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii pentru plata celui care il barbiereste deoarece in tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui. Daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni barbat.

Dimineata inaintea cununiei religioase, mireasa este ajutata sa se imbrace de catre mama, nasa si prietene. Nasa ii pune acesteia voalul si coronita de mireasa. Dupa gatitul miresei urmeaza hora miresei acasa in curte, unde toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing hora numita si „nuneasca” care are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Dupa hora, numita si colacul miresei, este rupta turta deasupra capului acesteia de catre nasa, fiind impartita cate o bucata fiecarui nuntas pentru noroc.

Fiind un simbol al iubirii, utilizarea verighetelor isi are originea in Egiptul Antic unde egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre mire si mireasa, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Facute din plante la inceput, aurul (un metal pur) din care sunt realizate simbolizeaza durabilitatea si puritatea casniciei.

Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva, spre exemplu melodia pe care s-au cunoscut sau una care aminteste de momente deosebite din viata lor. Provenind de pe vremea balurilor regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele, dansul este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi ceilalti nuntasi sunt invitati in ring. Pentru a da o si mai mare culoare momentului, mirii pot prezenta la microfon intr-un mod deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia.

Desi este revendicat si de altii, furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. De regula prietenii foarte buni rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei.

Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare in sticle de bautura sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Daca furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste raspcumpararea, mireasa fiind considerata in raspuderea acestuia, mirele fiind responsabil dupa miezul noptii.

Fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei cat si cu restul nuntasilor, tortul este un simbol foarte important al nuntii. Taierea lui este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie, cu conditia, binenteles, ca acesta sa fie pastrat la congelator…

Spre sfarsitul nuntii, mireasa este asezata pe un scaun, nasa schimband voalul miresei cu un batic, esarfa sau mai nou palarie, simbolizand astfel intrarea acesteia in randul femeilor maritate. Voalul este oferit unei tinere necasatorite sau daca se inverseaza momentele, celei care a prins buchetul. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei.

Traditia spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand deoarece mireasa poate transmite norocul sau prin acest gest. Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uite binenteles, arunca peste umeri buchetul de mireasa. Pentru distractie si suspans de regula se strecoara si cate un baiat in grup fiind alungat mai usor sau mai greu de catre fete.

In alte vremuri, acest gest ar fi fost considerat imoral, istoria din spatele acestui obicei ciudat este chiar mai ciudata decat insasi traditia. Dupa ce mirii „parafau” casatoria, se obisnuia ca acestia sa se retraga intr-o camera pentru a “incheia intelegerea” iar oficial era nevoie de dovezi. O asemenea dovada era jarteaua.

Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, eventual fara maini, baietii neinsurati grupandu-se apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.